luni, 5 iunie 2023

Carusel de liane

Am încercat să scriu un text nostim, dar nu merge. Cred că-ncercam să-l scriu mai degrabă pentru mine.

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți triști fără motiv concret, doar otrăvindu-vă cu propriile gânduri, spaime rațional vorbind neîntemeiate - dar pentru voi, atât de reale de mai că nu vă lasă nici să respirați - și ”dar dacă...”-uri? Eh, cam pe-acolo sunt de ceva timp. PTSD-ul pe care-l suspectam acum un an pare să se fi instalat de-a binelea.

Puțini dușmani sunt mai vicleni decât propriile gânduri. Te cuprind ca niște liane și de ce încerci să te eliberezi de ele, de ce se agață mai tare de tine și tind să te sufoce.
Parcă înot în melasă, așa mă simt de niște săptămâni. A fost când mai ușor, când mai greu, când ”scoate-ți prostiile din cap”, când ”dar dacă...”. Un carusel amețitor și debilitant, pe care mi-e tot mai greu să-l gestionez.

Sper ca psihoterapia pe care am început-o în urmă cu o lună și jumătate să mă ajute. Dacă nu, am îmbulinat-o la modul serios.
Sunt conștientă că este un proces de durată, dar nu e ca și cum m-aș grăbi undeva sau aș avea vreo altă soluție.

Nu știu dacă o să mă simt în stare zilele astea să dau pe aici. Cea mai mare parte din energia pe care o am o ”investesc” la serviciu, în rest mă mișc de colo-colo fără să realizez concret mare scofală.

Aveți grijă de voi.

6 comentarii:

Mada spunea...

Și statul degeaba e ok - pentru noi și pentru piticii din cap! Felicitări pentru psihoterapie, sper sa te tii și sa îți facă bine :) hugs din melasă!

Anonim spunea...

Ce e ala PTSD?

Mult curaj iti doresc!
Jual

Mmmaria spunea...

Sper sa ai un psihoterapeut bun. Conteaza foarte mult si daca te "potrivesti" cu el.
Stiu senzatiile despre care vorbesti, numai ca eu nu am ajuns atat de departe. Undeva pe drum, mi s-a intamplat ceva (unul sau mai multe lucruri, cumulate) si m-am extras.
Am inceput la un moment dat sa imi impun (stiu, e greu) sa nu ma gandesc la "dar daca..." in momentul in care veneau gandurile de "dar daca".
Faceam ca Scarlett O'Hara: "o sa ma gandesc maine la asta".
Adaugam si un "promit", de parca grijile si gandurile care se napusteau asupra mea erau niste fiinte in carne si oase carora le puteam promite ceva.
Acum, nu amestec anxietatea cu PTSD_ul, dar eu am avut probleme cu fie-mea si m-a ajutat foarte mult site-ul asta: heysigmund.com
Mie mi-a fost de foarte mare folos sa inteleg niste mecanisme...
Ai grija, iti doresc numai bine

Mmmaria spunea...

Mai exact, aici: https://www.heysigmund.com/category/being-human/the-things-we-do/

Anonim spunea...

Draga mea, te citesc regulat dar commentez destul de rar. Ti-am sugerat candva sa scrii o carte. Esti foarte talentata si cred ca te-ar ajuta sa depasesti starea prin care treci. Poti incepe sa scrii in fiecare zi tot ce iti trece prin cap ca un exercitiu fara scop, gen journal mai mult sau mai putin detaliat cum ai dispozitie zilnic. Si o sa vezi ca dupa un timp o sa incepi sa vrei sa scrii mai des si mai mult si cine stie poate Apare si Cartea. Ideea e sa incerci sa descoperi ce anume te indeparteaza de gandurile negre, spaime, anxietati si sa practici cat mai mult timp.
Iti doresc multa sanatate, ai grija de tine.

Greta spunea...

@Mada, îți mulțumesc și-mi pare rău că suntem colege de melasă. Hugs back și dacă simți nevoia, am umeri puternici :) >:D<

@Jual, PTSD este acronimul pentru ”Post-traumatic stress disorder” - o tulburare care apare după un eveniment șocant și / sau traumatizant. La drept vorbind, nu știu dacă eu am ajuns chiar la acest nivel, dar în ultimul an, luat în ansamblu, m-am simțit destul de rău. Mai exact, după întâmplarea despre care am scris și atunci un pic, aici:
http://scrisori-de-sertar.blogspot.com/2022/06/aici.html

@Mmmaria, am început pe final de aprilie și până acum pare să fie ce trebuie. Încerc să nu-mi fac speranțe prea mari, tot ce-mi doresc e să ajung să mă pot bucura, măcar din când în când, de viață și de ceea ce am. Deocamdată simt că nu mi-e bine, nu sunt bine.

@Anonim, îți mulțumesc pentru că-mi ești aproape și pentru gândul bun :) Nu exclud să ai dreptate, scrisul e terapeutic și mi-a făcut foarte bine cândva demult, într-o perioadă mult mai dificilă decât cea din prezent. Doar că, paradoxal, momentan până și scrisul - care altminteri îmi face o enormă plăcere - este un demers pentru care cu greu îmi găsesc resurse de energie...