Cea mai bună tehnică de vânzări (😀)

Mâine voi avea o zi destul de plină, și nu doar pentru că sunt alegerile parlamentare (apropo, aflu că diaspora votează cu spor, prezența de până acum fiind cu aproximativ 60% mai ridicată decât cea din 2020; sper să voteze mai cu cap decât săptămâna trecută!). Așa, spuneam de mâine. Omul meu va susține un concert la lăsarea serii, așa încât m-am gândit să vă povestesc încă de azi cu ce m-am mai îndeletnicit zilele astea.

Ca să zic drept, nu cu prea multe. La serviciu continuă să fie sufocant de mult și de aglomerat și simt că mi-e tot mai greu să fac față. Flirtul cu burnout-ul e tot mai intens, dar sunt într-o spirală din care nu văd cum aș putea ieși în viitorul imediat. Volumul de muncă este enorm și nu are cine mă înlocui pentru bunul motiv că și ceilalți se chinuie să răzbească. Nu-mi amintesc de când n-am mai fost atât de epuizată și trebuie să fac apel la toată stăpânirea de sine pentru a nu-mi trimite la dracu' toți clienții care expediază mail după mail după mail cu ”we are asking you to” (prost timing și-au mai ales și ăștia. Dar e final de an și de regulă pe toți i-apucă strechea în perioada asta).

Între toate astea, oare ce ne lipsea? Training de comunicare cu clienții, asta ne lipsea. Joi și vineri nu am putut lucra nimic (deci vom avea de recuperat luni, oh the joy!) și ne-am petrecut timpul cu un viezure care ne-a pisălogit câte 8 ore pe zi cu teste de personalitate și tehnici de ... vânzare. Asta deși noi nu ne ocupăm cu vânzări, fapt pentru care aduc mulțumiri Divinității (nu sunt în stare să vând nimic. Da' știți cum, nimic-nimic, închid paranteza). Nu-i vorbă, că ne asigurase că training-ul e personalizat, dar criteriile trebuie să fi fost al naibii de subtile.

În sfârșit. Am făcut tot felul de joculețe de grup și teste și dacă tot n-aveam de ales, ne-am implicat și pe alocuri ne-am și distrat. Nu pot spune c-am ieșit mai deștepți din training-ul ăsta, dar mno, eternul spanac corporatist.
Cel mai interesant a fost un test pe care-l făcuserăm și-n urmă cu trei ani, în team building-ul din Mallorca. Eram cu toții curioși să vedem dacă ne-am schimbat comparativ cu data trecută. S-a dovedit că doi dintre colegi au alt profil acum (ambii au punctat diferit la partea de leadership), iar restul suntem neschimbați, inclusiv eu. Am fix, dar fix același profil: gândire de tip analitic, metodic, aplecată spre detalii și logică. Și cică sunt prietenoasă și empatică. Zice testul, nu eu 🙈.

Altminteri, cred că eu l-am șocat pe viezure când ne-a cerut fiecăruia să indicăm ”cea mai bună metodă de a convinge un client”. Până mi-a venit mie rândul se epuizaseră toate metodele la care mă gândisem fiindcă le spuseseră deja ceilalți. Așa că am spus fix asta și am adăugat:
- Mai putem folosi și metoda lui Don Corleone.
- Beg your pardon? a întrebat viezurele politicos.
- Din ”Godfather”, zic eu cu solicitudine, și văzând că toată lumea se uita la mine ca broasca la barieră, precizez: ”Luca Brasi held a gun to his head, and my father assured him that either his brains or his signature would be on the contract”. 
Moacele tuturor: 😶😂😶😂😶😂. N-am nimic de zis în apărarea mea. Și absolut nicio mustrare de cuget 😁. La o adică ce, nu e o metodă eficientă? Ba bine că nu 😀.

Cam asta. Urmează altă săptămână plină, pe care sper s-o duc la capăt cu bine. Nu pot încheia înainta de-a vă ruga să ieșiți mâine la vot. Mult noroc nouă, tuturor...