Vara sanie și iarna car, știți vorba. Pe principiul ăsta, la vară scriu despre cizme și bocanci.
Dar nu pot și pace bună să le las nelăudate. Dacă nu erau ele cred s-alegea praful de concediul de-acum două luni, și nu numai de ăla.
Vorbim, așadar, despre o pereche de sandale. Vechi - anul ăsta au împlinit 12 ani, de unde și titlul - dar foarte bine păstrate și pe barba profetului, la nevoie sunt pregătită să străbat Hamburg în lung și-n lat ca să găsesc un cizmar să le repare dacă se va pune problema.
Nu că n-aș avea altele, în boxă hibernează încă cinci perechi (considerabil mai noi).
Dar fără astea, sunt terminată. Sau dacă nu terminată, în tot cazul cu buna dispoziție la cote de avarie.
Motivul este că de vreo câțiva ani încoace mi se umflă picioarele vara de zici că de la glezne în jos am doi cozonaci bine crescuți. Inevitabil apar și nesuferitele flictene și oricât de bine m-aș ”plasturiza”, mersul pe jos devine un chin. Iar noi mergem mult pe jos.
În general, prefer sandalele sport, de la Rieker - mi se pare una dintre cele mai prietenoase și confortabile mărci, și nu numai când e vorba de sandale. Până cu 3-4 ani în urmă purtam fără probleme orice model Rieker și în vacanțe mergeam minimum 15 kilometri pe zi fără nici cel mai mărunt disconfort.
Dar cum ziceam, între timp s-a isprăvit cu huzureala asta. Îmi cumpărasem cele mai comode sandale imaginabile, cu barete late, căptușite pe interior și reglabile - practic, numai dacă aș fi fost desculță aș fi putut fi mai confortabil.
Asta-n teorie. În practică, după cel mult două zile de plimbare și de umflat (salut, cozonaci!), absolut nimic nu mă mai putea ajuta. Nici lăsatul baretelor la maximum de larghețe posibil, nici plasturii Compeed (la ce prețuri au, mă mir că nu-s marfă de contrabandă 😒), nici ținut picioarele mai sus de nivelul trunchiului după ce reveneam în cameră, nici baie rece, nimic. Cel mult se dezumflau un pic seara, ca să redevină a doua zi cozonaci.
Tărășenia asta mi-a stricat cheful în vacanța din 2022 în Italia, precum și parțial în cea de anul trecut. Paradoxal, între astea două vacanțe, respectiv în cea din Portugalia, n-am avut nimic; probabil fiindcă acolo nu a fost atât de cald, concluzionez.
Eh, și anul trecut m-a lovit revelația; stai, frate, că de data asta mi-am adus și sandalele alea vechi. Hai să-ncerc și cu ele, mai rău decât e deja n-are cum să fie.
Și ce să vezi? 🥁🥁🥁 Nu doar că n-a fost mai rău - dar mai c-aș fi putut jura că picioarele îmi mulțumesc cu recunoștință, mult nu mai lipsea și cred că le-aș fi auzit deja cântând de fericire. Orice disconfort a dispărut complet, nu tu umflături, nu tu flictene (deși mergeam la fel de mult, dacă nu și mai mult), nu tu nimic, doar bine și comod.
Prin urmare, în Dubai nu le-am purtat decât pe ele. Cu o singură excepție: într-o după-amiază am luat altele (Rieker, reglabile, căptușite) și n-au trebuit decât vreo trei ore ca să simt cum se formează iritația aia de rău-augur, anunțând flictena. Prin urmare, welcome back, credincioasele mele sandale de 12 ani!
În imaginile de sus avem așa (de la stânga la dreapta):
New York, 2017.
Palma de Mallorca, 2018.
Malta, 2024.
Abu Dhabi, 2025.
(Oarecum deprimant să constat ce-am îmbătrânit, meh... 😒).
La punctul ăsta poate vă-ntrebați ce marcă sunt. Ei bine, după atâția ani cu greu se mai distinge scrisul de pe talpă - ”Structured”. Nu cred că e o marcă anume, că am căutat.
”Și ce-o să faci când se strică?” a urmat jupânul, în continuare setat pe burzuluială.
”O să le repar”.
”Cât timp o să le repari?”
La asta n-am un răspuns - cel puțin nu altul în afară de ”cât o fi nevoie” - dar adevăru-i că momentan sunt fără alternative. Orice model am încercat în afară de ele a dat chix. Dacă n-am vreo revelație similară, parcă văd că le port și peste alți 20 de ani...
Tot e bine că n-am problema asta de ”exclusivism” decât când e vorba de sandale 🙄.
Postări
6 comentarii:
I feel you sis!
Eu am probleme cu adidasii, credeam ca e musai sa fac basici la calcai pana cand am cumparat o pereche Alpino, frantuzesti. Nasol e ca i-am gasit intamplator, si oricat as cauta pe net nu mai sunt.
Pentru umflaturi cauta o crema cu heparina, Alle gel sau hepathrombin.
Am descoperit sandale Clarks Amanda Tealite in internet, exista mai multe culori. Costa reduse cam 50€ și sunt din piele nubuck Leder sau glatt. Am toate culorile. Intii am început cu o pereche, a funcționat excelent, deși au bretele laterale nu a existat nici cea mai mică problema, niciodată. Așa ca am făcut dezmăț și am luat și alte culori. Au un Fußbett bun, nu se încinge talpa și nici nu simți pietricelele. Înainte tot cu Rieker m-am descurcat ani de zile. Nu am văzut aceste modele in magazine in Stuttgart pina acum. Eu am 61 de ani. Succes Livia
Si eu am prea multe perechi de sandale, dar tot pe cele vechi de 12 ani le port cel mai mult. Dap, tot in 2013 cumparate, am facut nenumarate calatorii si concedii, le-am bagat in toate lacurile si oceanele vizitate, le-am spalat la masina de spalat si arata ca noi dupa atata timp. Sunt din material textil, au o talpa care urmeaza linia piciorului atat de bine ca parca sunt desculta, nu bat, nu strang, imi sunt atat de dragi ca as dormi cu ele-n pat :) Sunt de la Teva si m-au costat 49CAD, cei mai intelept bani chetuiti ever.
Celelalte sandale pe care le am, care mai de care mai frumoase si mai aratoase, au tot felul de probleme. Nici una nu imi e incomoda din prima, dar unele incep sa ma bata dupa ceva timp, altele fac bataturi, iar una, campiona, imi face basica in talpa! daca merg mai mult de jumatate de ora incaltata cu perechea respectiva de sandale. Dupa a cincea experienta de genul asta care s-a incheiat cu a cincea basica, am zis ca le mai scot doar cand merg cu masina. Si au o piele asa de fina, un azur splendid, un brand comod (ecco sunt) de la care mai am si alte incaltari de care sunt mai mult decat multumita, dar, cel mai probabil, la mine e problema. Am o piele asa fina (glumesc si zic ca-i de aristocrat:) si subtire ca orice ma atinge, jeneaza intr-un fel se lasa cu rani, basici, unghii cazute. Si se mai lasa si cu prea multi bani dati pe incaltari prea putin purtate ca nu ma crede nimeni ca mi-a trebuit jumatate de ora sa merg pana sa ma prind ca nu mi se potriveste.
Cred ca o sa plang cand va ceda perechea cea mai minunata de sandale care a existat vreodata :))
Mulțumesc mult pentru recomandare, SAM! 🙂 Cu siguranță o să o caut.
Wow, le-am căutat și arată foarte bine! Și având în vedere experiența ta, mă gândesc foarte serios să le dau o șansă. Îți mulțumesc, Livia 🙂
Exact așa se întâmplă și la mine: la început par perfecte, mi se potrivesc minunat și mă bucur că-n fine am nimerit-o, iar în scurtă vreme încep problemele. Numai cu astea n-au fost probleme niciodată. Mă gândesc că poate sunt niște sandale fermecate 😀.
Trimiteți un comentariu