Zilele trecute, îmi povestește o cunoștință că și-a făcut rezervare pentru concediu. În luna iulie, în Turcia. Foarte frumos, zic eu. "Mergem noi cu ăsta micu' și încă șapte cupluri cu copiii'', continuă ea. Moment în care nu prea am știut cum să reacționez. Să fi zis tot ''foarte frumos'' ar fi însemnat să mint. Personal, nu m-ar încânta deloc o asemenea perspectivă. Dar cum să-i fi spus femeii așa ceva? ''O să aveți ceva antren'', am zis în final. Ea, încântată, mi-a dat dreptate, adăugând că abia așteaptă data plecării.
Acestea fiind zise, cred că-s asocială. Nu mă văd în ruptul capului mergând în vacanță într-un grup atât de mare. Asta-mi plăcea în adolescență, când mergeam în tabere ''cu clasa''. Dar la aproape 33 de ani (God, asta sună scary :)) ), un astfel de concediu m-ar face să mă simt ca într-o tabără de matematică (nu-mi place matematica :D).
Îmi place să merg în vacanțe și plimbări lungi doar cu husband și suntem, din fericire, un cuplu norocos în care partenerii se simt bine unul cu altul. Ne vânturăm pe străzi, căscăm gura la vitrine, facem poze vreunei mâțe zăbăuce sau unui pervaz cu flori mărunte și viu colorate. Stăm la o terasă dacă ne e foame sau sete, ne așezăm pe o bancă să mâncăm o înghețată, intrăm în ce muzeu avem chef. Când ești într-un grup, cred că e foarte greu să faci tot ce vrei, când vrei. Greu spre imposibil.
Unora nu le e foame când ți-e ție, alții n-au chef de muzeul cutare, alții n-au răbdare să te aștepte pe tine să pândești pisica. La rândul tău, n-ai chef să intri la o expoziție de artă modernă și nici chef de bere. De aici, interminabile discuții și planuri - ''ne întâlnim în juma' de oră la fântâna aia, vedeți să nu întârziați'', inevitabil măcar o persoană întârzie, planul e dat peste cap, nu mai avem timp de mers colo și colo, cineva tot rămâne cu frustrări până la urmă, frustrări pe care alege să le țină pentru sine, ca să nu compromită atmosfera și buna dispoziție.
Pe de altă parte, am fost și-n vacanțe cu câte un cuplu de prieteni - și a ieșit bine, chiar foarte bine. Condiția este ca respectivii să fie foarte asemănători cu tine / cu voi în ceea ce privește felul de-a fi, gusturile și opțiunile de petrecere a timpului liber. Ah, și să nu fie mai mult de un cuplu, desigur :D
Voi de ce parte înclinați? În cuplu, în grup restrâns sau în gașcă extinsă?
Postări
8 comentarii:
Am scris si eu despre asta fix din aceeasi perspectiva. Sunt de acord cu tine intru totul, si eu aleg sa mergem doar noi doi in vacanta. Foarte rar mai mergem cu inca un cuplu, eventual, daca se preteaza vacanta la asta.
Si noi mergem singuri in vacanta. Doar noi 3. Si e asa de bine, de relaxant, putem face ce vrem, cand vrem. Nu depindem de nimeni, si nimeni nu depinde de noi. Mai ales ca noi practicam turismul cultural (vizitam muzee, alte obiective turistice, mereu suntem in miscare) si nu prea avem apropiati care sa aiba aceleasi idei despre vacanta ca si noi.
@Cami și Ale, rezultă așadar că great minds think alike ;))
Da, și noi practicăm turismul cultural, măcar obiectivele principale tot le bifăm dacă pentru toate nu e aproape niciodată timp...
Nici noua nu ne place zarva in concediu:); de 10 ani, de cand ne facem concediile impreuna, doar intr-un singur concediu am fost cu inca un cuplu; in rest, singurei si ne simtim excelent :)
Of, of, mai, mai... ale tineretii valuri si idei...fixe.
dar trec anii...
Eu prefer mai multe feluri de vacante.
1. Cu toata familia, adica toti 4, cand mergem undeva la mare sau la munte, inchiriem o casuta, sau un apartament, ne plimbam, luam masa impreuna, vizitam ce e de vizitat in jur...
2. Doar eu cu soata, atunci cand ni se face dor sa evadam doar noi doi pe undeva. Asta se intampla de obicei primavara sau toamna, cand plecam cateva zile impreuna in locuri ceva mai...romantice. Atunci umblam aiurea pe coclauri, prin orasele sau satuce pitoresti, cumparam de la cate o bacanie ceva branza, paine, sunca si o sticla de vin si mancam undeva la iarba verde.
3. Vacantele cu prietenii, cand inciriem case de vacanta sau bungalow-ri pe undeva, neaparat in natura. Facem un program, pe zile, de la inceput. Avem zile cu vizitare de orase, biserici si muzee, zile in care barbatii joaca tenis, sau tzurca si femeile merg la cumparaturi sau la plaja, sau pur si simplu isi fac unghiile.
Avem zile in care stam si-o lalaim la soare, sau la umbra, jucam carti sau picotim im sezlonguri.
Mor dupa serile cu prietenii in care barbatii fac gratarul, femeile salata, seri in care stam la o bere, doua, noua, pana dupa miezul noptii, stiind ca a doua zi nu tre' sa ne trezim la o ora anume...
Eh, cu varsta se mai schimba preferintele si...apropo, turismul i grup nu este neaparat (in)cultural.
Dar fiecare are impresia ca asa cum face el este cel mai bine. In consecinta si eu cred la fel :D
Incep sa fiu dezamagit si-mi pare rau.
Vlada
@Thea :) si tu la fel, deci.
Mă întreb dacă preferința asta a noastră pentru concediu în cerc restrâns nu are legătură (și) cu vârsta noastră, a mea și-a celorlalte fete, că bănuiesc că suntem more or less de-o seamă. Zic asta citindu-l pe Vlada, care ne spune de valurile tinereții :)
Cine știe, poate cu anii o să vedem altfel lucrurile. Dar, Vlada, până la urmă e o chestiune de opinie a fiecăruia. Noi, deocamdată, așa simțim. Poate-o să ne schimbăm. Sau poate nu. Dar și dacă nu, nu cred să fie o problemă.
N-ai de ce să fii dezamăgit :) Ca nu vedem la fel lucrurile, asta e clar demult :) Dar tocmai asta e cu atât mai interesant: diversitatea de opinii și faptul că e loc pentru toți sub soare.
Fix asa gandim si noi, cat mai restrans de preferat in doi, altfel nu mai e concediu, relaxare. Ma bucur pentru altii dar eu nu functionez asa. Pot participa la escapade in gasca oricat de mare, asta in weekenduri, ideal de o zi caci daca ne distram si alte cele ziua urmatoare e musai sa ma odihnesc. :)
@Miha.ela, ai dreptate și ai pus punctul pe i: pentru escapade scurte ne simțim și noi perfect în grup extins. Concediul este, însă, altceva.... cel puțin deocamdată.
Trimiteți un comentariu