Cât de cuminți (nu) sunteți?

Circulă imaginea de mai jos de câteva zile pe Facebook și mi s-a făcut chef de joacă. Vă invit și pe voi. Câte puncte credeți că bifez pe listă? Păi hai să le numărăm, coane Fănică.

1. Evident că am chiulit de la școală, mai ales în anii de liceu. Ba săream gardul (că la 8:30 se încuia poarta și pe la intrarea principală nu-mi venea s-o întind, cancelaria fiind periculos de aproape), ba plecam cu o oră mai devreme. Cel mai memorabil chiul a fost în clasa a IX-a, când am hotărât, împreună cu 3 colegi la fel de deștepți ca mine, că nu avem chef de ora de geografie. Neavând unde să ne ducem (cum vă spuneam, poarta liceului se încuia și exista un paznic), ne-am refugiat la bibliotecă și i-am zis bibliotecarei că suntem olimpici la limba română. Chipurile ne învoise profesorul (care ne era și diriginte) ca să citim ceva critică în sala de lectură.
Ne-a crezut femeia și noi ne-am considerat foarte șmecheri. Preț de vreo 10  minute, așa. Ce nu știam era că dirigintele avea tocmai atunci o “fereastră” și venise să bea o cafea în bibliotecă. Din sala de lectură am ascultat panicați conversația.
- Domnule profesor, niște copii de-ai dumneavoastră sunt în sala de lectură…
- Poftim? Ce copii? De-ai mei? De ce, cum?
În timp ce bibliotecara îi dădea explicații, noi căutam un loc să ne pitim. Pe geam nu puteam sări (era prea sus și nici timp n-ar fi fost), așa că singura variantă pe care-am găsit-o a fost să ne înghesuim toți patru dupa o sobă 🙄 Evident, a fost chestie de secunde până să dea dirigintele cu ochii de noi.
-Din ăștia-mi sunteți! Ia ieșiti voi afară, puișorilor...
Ne-am extras de după sobă cu un aer obidit, plini de var pe haine și de niscaiva pânze de păianjen. Ne-a dus la clasă, a deschis usa și-a zis doar: “Mă scuzați, domnul profesor, v-am adus niște chiulangii”.
Epic fail.

2. Încă nu mi-am rupt niciun os. Drept că nici nu am fost genul de copil care să se cațere prin copaci. 

3. După cum v-am povestit mai demult, am tras cu arma, în cadru organizat. E o amintire deosebită, dar nu țin deloc să repet experiența. 

4. Nu am consumat niciodată droguri și nici n-am fost curioasă în sensul ăsta. Dacă nu punem la socoteală faptul că la Muzeul Parfumurilor din Grasse am mirosit heroină. Și miroase frumos, a naibii - a frunze arse, parcă... M-am și întors s-o mai adulmec o dată 🤭

5. N-am călătorit niciodată cu limuzina și nici nu pot spune că-mi doresc. Care sunt o nerafinată, csf.

6.  Tatuaje. Uite-o chestie pe care știu că n-o s-o fac în viața asta. Nu am nimic împotriva lor, dar nu se potrivesc pe felul meu de-a fi (clasic, zic eu. Conservator, zic alții. Plictisitor, mai mormăie niște unii. Eh, asta sunt și-aici mă termin). 

7. N-am călărit și nu mă văd făcând-o. N-am un motiv anume, dar cred că pur și simplu nu e pentru mine. 

8. Am cântat la un karaoke în cadrul unui eveniment la care participasem în calitate de jurnalist. N-aș zice că m-am făcut de râs (am interpretat ”Ploaia” și estimez că a sunat cel puțin rezonabil). Aș repeta figura, dacă aș avea ocazia.

9. Am luat câteva amenzi pentru depășirea vitezei legale și vreo două de parcare. Nimic ieșit din comun. 

10. Ete p-asta cu arestatul am sărit-o 😂 La cât sunt eu de retrasă și liniștită de felul meu (asta ca să nu zic ”plictisitoare”), ar fi fost de mirare să fie altfel. 

11. A trebuit să dau cu Google ca să aflu ce înseamnă zip lining. Ceea ce ar trebui să fie edificator. Nu se va întâmpla. Nu țin deloc să bifez punctul 2 de mai sus. 

12. Pe vremea când lucram la Mediafax mi s-a văzut mutra la televizor în timp ce le țineam reportofonul sub nas lui Octavian Belu și Marianei Bitang, proaspăt reveniți de la Atena unde avuseseră, ca de obicei, un succes fulminant cu echipa de gimnastică. Asta a fost singura mea experiență ”în fața camerei”. Nu regret că nu au fost mai multe.

13. Încă nu, dar amândoi ne dorim să facem o croazieră. Pe un vas mare, într-o cabină exterioară cu balcon, de unde să vedem imensitatea mării. O s-o facem într-o bună zi.

14. Ca și tatuajul, piercing-ul nu e ceva ce să-mi doresc. Asta dacă nu pun la socoteală găurile din urechi.

15. De fumat, am fumat niște ani de zile. Uneori (mi se pare că) mi-e și acum dor de-o țigară, dar n-o fac pentru că știu că-n privința asta nu prea merge cu ”una și gata”. Mai derapam uneori când ajungeam în România (adică de maximum două ori pe an, cu tata sau cu prietenele), dar de când mi-am pus două implanturi dentare am terminat-o de tot cu țigările.

16. Aș începe cu Zubin, ca exemplu de celebritate întâlnită 🙂 O experiență de care-mi voi aminti cu drag tot restul vieții. Și mi-aș dori să-i întâlnesc pe Al Pacino, Olivia Colman și Pierce Brosnan.

17. Nici skydiving nu s-a întâmplat și nu se va. Sunt la fel de atrasă de sporturi extreme ca un purice de ... un dovleac 🙄

18. Am avut un one night stand în my 20s, dar e ceva ce mi-aș dori să pot uita. Pentru că la vremea respectivă mi-aș fi dorit să fie mai mult. Să fi însemnat eu mai mult. Și pentru că tipul m-a părăsit într-un fel atât de porcesc, încât mi-e silă să-l evoc și-n ziua de azi - și-au trecut 18 ani de atunci. 

19. Cred c-am mai zis cândva, în alt context - din punctul meu de vedere, chestia asta cu înotatul gol-pușcă e romantică numa-n filmele de mâna a paișpea.

20. Da, anul trecut, după cum v-am povestit. Mă rog, tehnic vorbind nu știu dacă se poate numi că m-am îmbătat, dar a naibii să fie care-o mai pune gura pe Jägermeister în viața asta. 

Așa, deci am numărat. Punctez 9 din 20. Nu cred că m-aș califica la panoul de onoare, acum că mă gândesc 🙃

De curiozitate, voi cum stați?