Fără să-mi fi propus asta în mod expres, de câteva luni încoace m-am pomenit că am început să fac mai multe lucruri pentru mine.
- Psihoterapie. O oră pe săptămână. Am răbdare, nu aștept miracole peste noapte (între noi fie vorba nu m-aș fi supărat dacă totul ar fi funcționat rapid și ușor, țac-pac, știu, vrabia mălai visează....), sunt mai atentă la mine, îmi fac temele și sper că-mi va fi de folos.
- Meditație. Asta e ceva foarte nou pentru mine (recomandată de terapeut, dar nu numai; el a fost singurul pe care l-am ascultat când mi-a prezentat opțiunea, emoticon_smerit 😊) și am început cu minimum posibil: 5 minute pe zi. Nici aici nu aștept miracole, sper însă că tot ceea ce am auzit până acum pe subiect se va confirma și-n cazul meu și că mă va ajuta. Nu apelez la metode ajutătoare gen muzică sau aromaterapie, pentru că vreau să mă obișnuiesc de la început cu experiența propriu-zisă, nu să o cosmetizez.
- Sport. În treacăt fie zis, ar fi trebuit să mă fi apucat demult, dar decât deloc, bine și-acum - mergem amândoi la sală de-o lună și jumătate, mai exact. Suntem la genunchiul broaștei (iar broasca nu e prea înaltă, știți 🙄), dar nu ne lăsăm.
Și nu, nici aici nu aștept minuni subite, deși nu m-aș supăra deloc dacă mâine dimineață aș vedea-o în oglindă pe Cindy Crawford la 30 de ani și ia mai termin-o cu prostiile, băi Greto, că până și caii verzi pe care-i înșiri pe toți pereții fac revoluție 😒.
- Citesc mai mult, mă uit la câte un documentar și asta mă face să mă simt bine. Mă detensionează, după (încă) o zi în care mi-am lăsat toți clienții în viață 🤓 - ceea ce nu e mereu ușor, vă rog să mă credeți. Bunăoară, dragul de Pandelică habar n-are cât de des se află pe punctul de-a i se suci gâtul.
Una peste alta, toate cele de mai sus îmi spun că am foarte mult de muncă, în foarte multe privințe. Dar nu mă grăbesc nicăieri. Dacă aș mai învăța și să am răbdare cu mine, cred că ar fi un pas imens. Deloc întâmplător, este probabil și cel mai dificil dintre toate.
Postări
6 comentarii:
"Una peste alta, toate cele de mai sus îmi spun că am foarte mult de muncă, în foarte multe privințe. "
Da, dar macar ai inceput să mai lași naibii munca multă in beneficiul altora, pe care "altora" oricum îi doare la banana de tine, și ai pus mâna și ai inceput sa mai "muncești" pentru tine !
Deci daca pentru "altora" se poate, pentru tine TREBUIE (și așa e normal!) și ai putea incerca, zic eu, sa faci un pas în spate și sa te gândești cam cat efort și nervi depui pentru ei și ai să vezi că în comparație cu cât tragi pentru tine, e mult mai mult decât ar merita !
Consecventa in privinta sportului la sala nu te va dezamagi, ai sa vezi. Dupa prima jumatate de ora de exercitii, chiar si moderate, incepi sa simti efectul endorfinelor, care dau starea generala de bine si de limpezime. Un "high" natural. Aproape ca nici nu mai simti apoi pofta de mancare. Si nu trebuie sa iti impui mult timp in sala. Patruzeci sau patruzeci si cinci de minute odata, de cate trei ori pe saptamana au efect bun, il remarci dupa primele trei saptamani.
Irina
@Ioana, am citit de mai multe ori mesajul tău, pentru că m-a pus serios pe gânduri. E adevărat că am un sentiment de satisfacție aparte la gândul că fac ceva pentru mine, chiar dacă mai e foarte, foarte mult până departe.
Într-adevăr, de multe ori am sentimentul că investesc prea mult acolo unde nu merită. Și în același timp, ”irosesc” acolo unde ar trebui să investesc de fapt: în mine însămi.
@Irina, asta cu aproape lipsa poftei de mâncare după sport am remarcat-o și o salut cu aplauze și fluierături :D
Cât despre starea psihică, în ceea ce mă privește am constatat că e cumva direct dependentă de felul în care mă simțeam înainte: dacă am venit la sală în toane bune sunt veselă ca un pițigoi când termin, dacă am venit supărată sau enervată de ceva la finalul orei de sport sunt de-a dreptul dărâmată - deși efortul fizic e aproximativ același.
Toate astea ar trebui sa le fac si eu.
Daca cu terapia mai astept, de sport si de o dieta sanatoasa ma apuc cand ma intorc din concediu.
Cu meditiatia inca nu stiu cum e, insa si mie mi s-a recomandat de mult. Vine toamna si iau taurul de coarne. Sunt motivata.
Spor si succese :)
Eu am inceput meditatia din curiozitate. Mi s-a tot spus ca ajuta la potolirea mintilor cu prea multe ganduri. Fac pasi mici. Voi vedea cum si cand voi simti efectele. Ce ma bucura e ca astept momentul meu de seara, eu si respiratia.
Te imbratisez, Oana (Thea)
@Tomata, concediu plăcut! Sper să vă relaxați și să vă încărcați bateriile >:D<
@Oana (încă sunt obișnuită să-ți spun Thea :) ), la mine nu pare să funcționeze seara. Mă gândesc că acumulez energie negativă peste zi și nu mă pot detașa de asta. Dar o să mai încerc, cred totuși că seara ar trebui să fie mai ușor de făcut, fiindcă dimineața sunt mai mereu pe fugă...
Te îmbrățișez și eu, tare mă bucur că ai revenit >:D<
Trimiteți un comentariu