După cea dintâi săptămână de concediu petrecută în Lisabona, am luat avionul spre al doilea cel mai mare oraș al Portugaliei - Porto. În retrospect ne-am dat seama că am fi putut merge și cu trenul, ceea ce cu siguranță ar fi fost mai interesant, dar poate și mai riscant, fiindcă periodic citeam despre greve spontane ale companiei naționale de căi ferate.
Aterizând, am procedat ca de obicei - cumpărat cartele reîncărcabile de metrou și încărcat călătorii. Cu ocazia asta ne-am dat seama că sistemul este mult mai complicat și mai greu de descifrat decât în Lisabona, fiindcă aici trebuia să te raportezi la zona unde voiai să ajungi. Lucru nu tocmai ușor pentru un străin care ajungea pentru prima dată în Porto. Ne-am și păcălit de vreo două ori, cumpărând călătorii pe distanțe prea lungi, deci cred că ar fi loc de ceva îmbunătățiri pe partea asta, dar în sfârșit.
Primele impresii n-au fost prea trandafirii - privind pe fereastră în drumul spre stația Casa da Música unde trebuia să coborâm pentru a ajunge la cazare, aveam senzația că suntem la periferia Bucureștiului. Cât de tare ne înșelam, aveam să descoperim în zilele următoare.
Încă de la prima ieșire în oraș ne-am dat seama că ne place mai mult decât Lisabona. Asta deși era foarte aglomerat și desigur, tot pe coline 🤨 - care păreau cumva încă și mai abrupte decât în capitală. Sau poate om fi fost noi mai obosiți, cine știe... În tot cazul, asta nu ne-a descurajat și le-am luat vitejește la picior.
După ce ne-am documentat am ales un pachet turistic pentru două zile, care includea autocarul Hop on / Hop Off, o croazieră pe fluviul Douro care desparte orașul în două și o degustare la crama Caves Calem. O altă combinație ar fi inclus și un tur cu un trenuleț, dar asta ar fi exclus autobuzul - și n-am vrut să renunțăm la el.
Vorbind despre autobuze, sunt de părere că pentru un oraș altminteri mic erau cam multe companii care ofereau acest serviciu; am identificat trei tipuri de autobuze (roșu, galben și albastru), care plecau toate din același punct (stația São Bento), motiv pentru care în general circulau mult mai rar. A trebuit să fim foarte atenți în ceea ce privește programul pe care ni-l făcuserăm, ca să nu ratăm autobuzul nostru (optaserăm pentru cel galben, Yellow Bus, fiindcă pe ei i-am ales și-n Lisabona și-am fost mulțumiți).
Având în vedere numărul mare de autobuze turistice (în imaginea de mai sus se pot vedea toate trei culorile, ca să zic așa), la care se adăugau și autobuzele din rețeaua de transport public precum și autoturismele, este lesne de înțeles că traficul era cam de coșmar în cea mai mare parte a zilei. Tramvaiele nici nu le mai pun la socoteală, că astea măcar au linia lor și - spre deosebire de București 😇 - aici BMW-urile care circulă pe linia de tramvai erau inexistente.
Am vizitat Catedrala și am apreciat, ca și în Lisabona, faptul că nu ni se impunea să cumpărăm acoperăminte de hârtie. Am urcat câteva sute de trepte până în clopotniță, iar priveliștea a meritat efortul. Interiorul este bogat ornamentat și ne-au plăcut în mod deosebit orga și vitraliile.
De fapt, unul dintre aspectele pe care le-am remarcat este că, spre deosebire de concediile anterioare, am fost considerabil mai puțin înclinați spre a vizita muzee. Nu că n-am fi avut de unde alege, însă pur și simplu nu ne-a tentat de data asta. Am preferat să ne plimbăm în aer liber, să mergem fără țintă pe străduțele din cartierul Ribeira și nu numai, să ”poștim” două sticluțe de Porto în timp ce ne plimbam, să ne uităm prin vitrine și să mâncăm înghețată.
Vila Nova de Gaia (imagine de pe pod) |
Porto (imagine de pe pod) |
Pentru următorul episod, sunt oarecum indecisă: mergem la cramă sau ne continuăm plimbarea prin Porto? Mai reflectez, dar să știți că mie una mi s-a făcut poftă de vin.
2 comentarii:
Mmmm poți și una și alta, nu contează ordinea. Chef de scris sa fie 😁.
Ultima poză e de carte poștală. Imagine aia cu cei care așteptau apusul mi-a adus aminte de eclipsă. Eu nu-s fanul ale acestor tipuri de adunări, prefer să rămân mai a côté... nu m-aș simți confortabil sa pot sa mă ooo-i și uuuu-i înconjurată de atâta lume.
E fain pe acolo, dar sincer...aceasta mențiune a omniprezentelor coline, ne doare, deci pe jos nu aș merge sa vizitez. Pot sa nu mănânc o zi și o noapte, pot sa nu am apa calda la cazare, prefer oricând un dus rece, decât să știu că e de urcat 😅 Ah, pe munte la cățărat e altceva, dar dealuri, coline, scări...ptiu, ptiu, ptiu
Sunt o putoare, n-am ce face.
@Ioana, a venit și cheful de scris. Și împreună cu ea și pofta de vin, anume de Porto, din care nu am și magazinele sunt închise azi că e sărbătoare :)))) Poftim situație.
Eu nu m-aș cățăra nici pe munte, că veni vorba. Prefer deplasarea pe suprafețe plane :)) Deci cred că asta mă face și mai putoare ca tine :D
Trimiteți un comentariu