Îmbătrânesc, my friends

Întâmplările de mai jos (ambele de la birou, foarte recente) stau mărturie pentru acest fapt și încerc să le abordez dintr-o perspectivă filozofică, dar cred că mai am de lucru la asta.

1) 🐔🐔🐔 - Am adus ouă proaspete de la curte, facem o omletă în pauza de prânz?
Scrutez colegul cu severitate.
- Numai dacă provin de la o găină fericită și relaxată, zic.
- Foarte fericită și relaxată. Face yoga în fiecare zi.
- Și numai dacă a murit de bătrânețe.
Scurt moment de liniște.
- Greta, păi găina e vie. A făcut ou azi dimineață.
- A.
Este evident că am nevoie de o vacanță, nu? Până una-alta încep cu un weekend prelungit, că mai aveam două zile de concediu de anul trecut pe care trebuia neapărat să le iau până la sfârșitul lui martie.
(Nu că m-aș fi umflat de somn astăzi, la 7 precis mă trezisem. Dar odihna mentală nu e mai puțin importantă și ”Falcone” mă așteaptă. Excelentă carte, apropo. Ex-ce-len-tă).

2) 🎙️🎶🎵 Small talk.

- Cine cântă “I thought that we would just be friends, la-la-la”?

Nimeni: nimic.

- Melanie C, ex Spice Girls, zic eu neridicând măcar privirea din monitor.

Stupefacție.

- Ah, uite, chiar…! Wow, Greta, nu știam că tu știi și muzică de-asta!

Acuma chiar am ridicat ochii.

- Adică de care muzică?

- Păi de asta mai recentă, mai… așa, mai… de oameni tineri, ăăă…

Stai, CE?! 🤨😳🤬

Acum să ne înțelegem, nu ascult doar Mozart și Beethoven. Ascult și muzică de film, și muzica anilor '90, și Beatles, Ricchi e Poveri, Queen, ABBA și multe altele. Dar pentru mai tinerii mei colegi, astea mă fac să par ca și cum animalul meu de companie ar fi fost un dinozaur.