Mmhmm-grmmpff. Salată, după cum v-ați prins deja, n-avem. Prin urmare, considerați asta ca un semn de viață. Exist, sunt vie, struguri nu fac (nici cu umorul nu stau grozav, se vede treaba 🙄), aici a nins luni viscolit, iar în ultima vreme experimentez o stare cam de felul ăsta:
Serios. Ar trebui să existe o lege care să ne permită să încuiem anumiți oameni într-o încăpere capitonată și să-i mai lăsăm să iasă când cerul va fi acoperit de purcei înaripați. 🤨
Cine e de acord, să ridice mâna.
Altminteri, mari noutăți nu am. Lucrez, citesc, mă uit la câte-un film sau episod din ”Elementary”, zilele acestea probabil vom vedea ”The Favourite” (rolul de Oscar al Oliviei Colman, pe care abia aștept s-o revăd - promit să scriu cum mi s-a părut) și... mi-e dor de Zubin. Am sperat până-n ultima clipă să-l regăsesc la Berlin la jumătatea lui aprilie (în cadrul unui proiect-pilot), dar concertul respectiv va avea loc fără spectatori. Va fi transmis în direct pe Digital Concert Hall, însă nu e același lucru. Bineînțeles, mă bucur că el e-n continuare activ, dar pe de altă parte mă-ntreb dacă o să mai ajung să-l văd vreodată în spațiu și timp real.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu