Rant: despre agresivitatea iubitorilor de manele

De vreo câteva zile, Social Media dă în clocot pe tema celei mai recente melodii lansate de Loredana Groza și un grup de interpreți de manele. Genul acesta muzical este, probabil, cel mai controversat din România și degrabă izvorâtor de scandaluri, în principal pentru că fanii tind să fie agresivi, iau personal orice critică și se ascund în spatele lui ”lasă  că știm noi că și tu asculți manele, numai că te dai cult și nu vrei să recunoști”.

Pentru început - ca să știm despre ce vorbim, cum s-ar zice - să stabilim faptele. Eu nu ascult manele, în nicio circumstanță. Nu-mi plac și nu mi-au plăcut niciodată, linia melodică și versurile nu-mi spun nimic. Nu-i blamez pe cei ce ascultă (de gustibus nu discutăm) și, cu toate că am dubii că interpreții de manele își declară corect veniturile la stat, am ajuns să-i respect pentru faptul că nu i-am auzit ”propovăduind” contra restricțiilor impuse de pandemie, așa cum au făcut-o alți artiști. Cu siguranță au avut și ei pierderi materiale, dar nu au ieșit cu proteste și îndemnuri la încălcarea restricțiilor, iar pentru asta au tot respectul meu.

Revenind la - deja - răs-discutata piesă (pe care-o puteți asculta aici, dacă sunteți curioși), Social Media fierbe cu bulbuci. Pe de o parte sunt cei care consideră că Loredana nu ar fi trebuit să se asocieze cu genul acesta muzical, iar pe de alta (și ăștia-s preferații mei), cei care îi acuză pe primii de elitism și consideră că sunt niște snobi, închipuiți și plini de sine, care ”nu ascultă decât Debussy și Mahler, dragă”. Și care oricum mint, că doar ”știm noi că la petrecerile cu manele sunt primii care ies la dans”.

Genul acesta de discurs mi se pare de-o agresivitate foarte puternică. Take me, de exemplu. Sunt consumatoare de muzică clasică, merg la concerte și am oarece idee despre curentele muzicale (fără a pretinde că am citit istoria muzicii, știu că Bach a aparținut perioadei barocului și nu aș putea confunda niciodată o lucrare de Beethoven cu una de Vivaldi, chiar dacă nu recunosc piesele respective). Ieșind din sfera muzicii clasice, ascult cu mare plăcere muzică de-acum câteva zeci de ani (ABBA, Boney M, Queen, Elvis Presley, Ace of Base, Toto Cutugno, Al Bano & Romina Power, Ricchi e Poveri, Beatles, Dr. Alban, Sandra șamd). Nu-mi place muzica din prezent care mi se pare prea actuală; prea mult a timpurilor noastre și prea puțin a tuturor timpurilor. Sunt de părere că adevărata valoare este dată de rezistența în timp și tot mai puține piese trec acest test. 

Așadar, una ca mine - cu toate caracteristicile prezentate mai sus - este aprioric suspectată că minte și de fapt ”se dă cultă”, acuzată de elitism și considerată o snoabă. Nu înțeleg acest dispreț și reacțiile de genul acesta s-ar putea încadra ușor la bullying.

Da, și eu cred că Loredana nu ar fi trebuit să se asocieze cu acești interpreți; însă la fel aș crede și tot surprinsă aș fi dacă l-aș vedea pe Bon Jovi într-un videoclip hip hop cu Eminem.

Da, am ascultat piesa, ca să știu despre ce vorbesc (mă rog, scriu). Nu îmi place melodia, decorul mi se pare ultraîncărcat și kitsch, iar versurile sunt... nu știu, n-am un adjectiv pentru ele. Ziceți și voi cum s-ar putea caracteriza așa ceva: ”Fericire când îmi spui cu talent / pentru mine îți lași inima amanet...” 🙄

De ce e obligatoriu să-mi placă, parol că nu înțeleg. Interesant e că tot ei sunt cei care zbiară că lumea e ”agresivă”, asta-n timp ce le îndeasă tuturor piesa pe gât și au pretenția să le placă musai-neapărat-absolut. Sau de fapt stai, că ei știu că oricum toată lumea e înnebunită după manele, numai că nu vrea să recunoască 🧐