De-ale dentiștilor

M-am învrednicit să ajung astăzi la dentist, în vederea unei coroane care devenise indispensabilă - asta dacă voiam să scap numai cu atât, alternativa în cazul eventualei deteriorări a rădăcinii fiind implantul, aspect care nu mă entuziasma din cale-afară din niciun punct de vedere.

A decurs, mă rog, așa cum decurge de obicei o vizită la dentist, cu tot ce implică asta :D Însă, pe parcursul orei petrecute pe scaunul rabatat la maximum (dintele vinovat fiind destul de în spate), am inventariat câteva aspecte, hai să le spun oarecum inedite. 

• Spre deosebire poate de mulți dintre pacienți, eu n-am nicio problemă cu altminteri odioasa freză. Îmi devine antipatică uneori, dar nu-mi dă frisoane. Ce urăsc eu e turbina aia cu apă. Și asta pentru bunul motiv că, nu știu cum se întâmplă, dar întotdeauna ajung să înghit apă în timp ce stau cu capul pe spate. Instinctiv îmi vine să tușesc, tresar spasmodic din tot corpul în încercarea de a înghiți lichidul, îmi dau lacrimile, ce mai, o minunăție. Asistentele se miră de fiecare dată, iar azi medicul a fost antologic: "Ai grijă", îi spune junei care-l asista, "știi că doamna are probleme dacă înghite apă". Ce vorbești, Franz? Oare oi fi singura persoană care nu găsește că e distractiv să ți se toarne apă pe gât în timp ce stai cu capul pe spate și ai diverse scule metalice în gură? :D

• După ce s-a terminat bâlciul, dacă am întrebări. Parcă aș fi fost la școală și mi s-ar fi predat teorema lui Pitagora. N-aveam musai întrebări (îmi prezentase deja ce-a făcut și avusesem parte și de instructaj, ce am și mai ales ce nu am voie să fac imediat după), dar o curiozitate nu-mi dădea pace și-am zis s-o exprim, ca să nu acumulez frustrări, vorba aia: de ce păcatele mele maglavaisul ăla folosit pentru mulaj are gust de zmeură sintetică? (Aha, fix zmeură sintetică, încercați să vă imaginați cum e. Sau mai bine nu încercați, păcat de ce-ați mâncat :D). Doctorul s-a uitat mirat la mine. S-o fi gândit că-mi lipsește o doagă. Cică nu și-a pus problema, dar acum că i-am zis.... cum mi-ar plăcea să fie? Cu aromă de mentă. În context, cred că e singurul gust care nu-ți induce nevoia bruscă de a regurgita. Mda, n-ar fi rău, admite el meditativ. Sunt șanse să primesc la viitoarea coroană (când o fi aia) ? Nu prea, că astea sunt standard. Shit, aș fi avut șansa să intru în istorie :D

• În timpul procedurii, medicul meu conjugă cu îndârjire același verb: "relaxați-vă". Phiii... vedea-l-aș pe el relaxându-se în timp ce are gura plină de instrumente și i se forează cu freza în creieri. Tot i-o zic eu odată, când mi-o veni bine la mână :D

• După ședința de astăzi am o chestie provizorie din metal, săptămâna viitoare urmând să se fixeze coroana definitivă de porțelan. Vrăbiuța asistentă grăi suavă, în timp ce-mi îndepărta șervetul de la gât: "Dacă se întâmplă să vă cadă coroana provizorie, împingeți-o la loc". POFTIM? Ce zici tu acolo, draga mătușii?! "Sau veniți la cabinet", adăugă ea cu repeziciune, privindu-mă îngrijorată. Cred că arătam ca versiunea feminină a lui Chuck Norris și s-o fi speriat. Ha.

As we speak, chestia aia provizorie stă încă bine-mersi la locul ei, ceea ce-i doresc și pentru următoarele zece zile :))