Condeiul e sublim, dar lipsește cu desâvârșire (I)

După cum v-am mai povestit cu alte ocazii, în ceea ce se poate numi viața mea anterioară - respectiv, înainte de a emigra - am fost jurnalistă. În acte sunt și acum și voi fi până la sfârșitul vieții, de facto însă.... nu mai sunt și nu se știe dacă voi mai avea șansa de a fi. 

Profesia mi-a adus multe satisfacții, pe care parțial le-am enumerat mai demult aici, într-un puseu de nostalgie. Desigur, mi-au rămas și câteva neîmpliniri - cum ar fi Horațiu Mălăele, Gheorghe Dinică sau Tamara Buciuceanu-Botez... dar asta e, nu le putem avea pe toate. 

(Cu Gheorghe Dinică am vorbit la telefon totuși, în vederea unui interviu, care nu s-a mai concretizat însă.... La puțin timp după ce murise am ajuns în România și-am mers la mormântul lui, pe care am depus un trandafir alb. "Nu așa trebuia să ne întâlnim", i-am șoptit. A fost singura mea consolare față de realitatea că s-a dus, fără ca eu să fi apucat să-l intervievez. Dintre actorii români, l-am îndrăgit cel mai mult).

Anyway. Continuu să citesc interviuri publicate în presa românească și nu o dată simt că mă enervez până spre cota de avarie. Întrebările sunt catastrofal de proaste, uneori de-a dreptul stupide, reporterul e-n mod evident nepregătit, așa încât intervievatul nu poate da decât răspunsuri stereotipice, concretizate într-un material în cel mai fericit caz banal.

Și mi-e ciudă, fraților, parol! Mi-e ciudă că unele au ocazia să stea la taifas cu Nadia Comăneci, Sandra sau Michael Douglas și le adresează niște mizerii de întrebări, când ar putea să scoată niște interviuri memorabile.

Am ales câteva exemple de întrebări și răspunsuri pe care le voi publica, însoțite de comentariile mele. Nu voi menționa nici autorul, nici sursa, pentru că nu consider că are vreun rost. Nu-i discut pe ei, ci întrebările lor. 

Dat fiind că ar fi ieșit un articol la metru, am decis să-l împart în trei părți. Astăzi, extrase dintr-un interviu realizat acum câțiva ani cu Sandra, cu ocazia unui concert susținut pe 6 noiembrie 2009, la Sala Palatului.

  

- Cu ce gânduri veniți in Romania, știu că nu sunteți pentru prima dată aici?

Alo madam, aveai nevoie de o chestie de început și altceva decât umplutura asta nu găsiși? Cu ce gânduri putea să vină, altele decât acelea de a susține un concert? Doar n-ai crezut că-ți va povesti despre tochitura de purcel. Ai fi putut să-i urezi bun re-venit în România și să o întrebi cum i se pare țara noastră, la câțiva ani de la ultima vizită. Asta i-ar fi ridicat o minge la fileu. Așa, n-a putut răspunde decât: 

- Sunt încântată de fiecare dată când mă întorc în România, abia aștept să-mi întâlnesc fanii de aici. 

Măreț, ce să zic. La așa întrebare, așa răspuns.

- Aveți vreun ritual pe care să-l țineți înainte de concert?

Regula nr. 1 a unui interviu: niciodată întrebări închise (de tip da sau nu). Ce-ai făcut la seminariile de genuri de presă? Ai băut cerneală? Și pe urmă, chiar ți-ai imaginat că-ți va răspunde? Ce face un artist în cabină înainte de concert.... rămâne în cabină. Ah, și trei: un ritual se urmează sau se practică, nu se ține, păpușă.

- Da, dar dacă v-aș spune ce, nu ar mai fi un ritual...

No, vezi. Exact ce-ți spuneam. 

- Care a fost cel mai mare eșec din viața dumneavoastră?

Nimeni nu-ți va da un răspuns direct la asemenea întrebare. Și de fapt de ce-ar face-o, sunt nebuni? Să-și înșire pe tarabă rateurile, de bunăvoie și nesiliți de nimeni? 

- Nu pot să numesc eșecuri pentru că, în viață facem lucruri din care să învățăm și, de aceea, acestea nu pot fi numite eșecuri. Eu consider că exista experiență, nu eșec.

Na poftim. Poate fi un răspuns mai clișeistic și mai plictisitor de atât?

- Invitat special pe scenă va fi Francesco Napoli. Ce ne puteți spune despre el?

Mă doare capul. Cum vine asta, ce-ți poate spune despre el? Vorba lui Caragiale, "el era un om bun" :D  Are un cap, două mâini și se sprijină pe două picioare, aș adăuga eu.

- Îmi place foarte mult muzica lui și, mai mult decât atât, facem parte din aceeași generație. M-am gândit că ne potrivim foarte bine în acest spectacol.

Răspunsul e anost și previzibil ca seceta în Sahara, dar aveai un clenci interesant, de care-ai fi putut să te legi: mențiunea referitoare la potrivirea în spectacol.  Ce-a vrut să spună, în ce sens potrivire? Nu e sigur că ți-ar fi dat prea multe amănunte, dar ar fi putut face un preview interesant al show-ului.

Evident, n-ai profitat de ocazie. Ar fi fost de mirare dacă o făceai. 

Restul materialului nu e cu mult diferit, nici n-ar fi avut cum să fie. Ei bine, ce părere aveți despre aceste întrebări? Ați aflat ceva interesant din răspunsuri, simțiți că acest material v-a îmbogățit cu ceva spiritul?

Nu că mă laud, dar aș fi izbutit o treabă mult mai frumoasă. Am toate motivele să fiu convinsă de asta, printre altele pentru că am la activ niște materiale considerate de foarte mulți drept o reușită. 

Deci, mi-e ciudă :D

În episodul viitor disecăm un interviu luat Nadiei Comăneci.