Tocmai am citit la Ioana textul ăsta și-n secunda următoare mi s-a pus un nod în gât. Lumea e strâmbă, a fost gândul care mi s-a insinuat în minte, aproape fără să-mi dau seama.
Serios, cum poate fi o mamă așa....?! Cum nu se gândește, în timp ce-și face tâmpit și idiot pruncul de niciun an și-l lovește în cap, că e binecuvântată să-l aibă? Probabil și l-a dorit, altfel nu l-ar avea (sper, cel puțin). Și atunci? Are bani de iPhone, dar nu are bani să-i ia ființei pe care teoretic o iubește cel mai mult pe lume modelul de premergător după care tânjește în parc, văzându-l la alți copii?
Și dacă s-a întâmplat de și-a pierdut jucăria, so what?! Îl consolezi că jucăria s-a dus la ea acasă, în țara jucăriilor și-i cumperi alta, neomule care ești! Nu-l lovești și nu-l faci idiot că și-a pierdut-o!
Cum să-i explici bebelușului în vârstă de 8 luni că e gras și, chipurile, d-aia nu merge încă? (eu am mers la un an și trei săptămâni, apropo, și am fost mereu o slăbănoagă). Nu mă pricep la copii, dar la 8 luni nu e încă prea devreme să se pună problema mersului? Și dacă nu merge, du-l la medic și află cauza, dacă o fi vreuna, nu-i spune că e gras!
Nu știu, sincer, cum aș reacționa dacă aș fi martoră la așa ceva. Foarte probabil s-ar lăsa cu Poliție, numai cauza pentru care s-ar întâmpla asta mi-e neclară: fie o chem eu pentru că un copil e agresat, fie o cheamă oamenii din jur după ce constată că nu-mi pot descleșta mâna din gâtul nemernicei de-și zice mamă.
Oare cum funcționează lumea asta...?
Mi-aș da ani din viață să am cui cumpăra premergătoare și jucării.
Postări
2 comentarii:
Si daca ai stii cate intamplari din astea imi sunt date sa le vad zilnic...Mi se rupe sufletul de bietii copii, plang cand ma gandesc ce viitor ii asteapta.
Nu exista zi in care sa nu ma intalnesc cu mamici cu bebelusi de-o varsta cu al meu, care fac comparatii de genul: ce cuminte e baietelul si ce rau esti tu, care nu stiu sa zica o vorba buna despre copilul lor. Sa nu mai zic ca am vazut mame baute cu copiii la plimbare, si asta nu o data.
Mai mult ca sigur acele mame nu stiu ce inseamna disperarea de a avea un copil. Daca ar stii, nu l-ar trata asa, ci l-ar pretui, l-ar considera cel mai minunat dar primit de la viata.
@Ale, da, îmi dau seama că tu vezi mult mai multe, pentru că mergi cu Sebi la plimbare. E teribil ce se întâmplă, eu înțeleg că probabil mamele sunt stresate și obosite, dar așa cum există mame care nu-și bruschează puii, ar putea și ele să se stăpânească. Mame băute, auzi... mi se strânge pielea pe mine. Bieții pruncuți...
E cumplit să-ți dorești un copil și să nu-l poți avea. Iar ele au și își bat joc de miracolul de care-au avut parte. Nu știu, e peste puterea mea de înțelegere.
Trimiteți un comentariu