Zilele acestea, presa de pretutindeni bolborosește ca într-un cazan sub presiune la aflarea veștii că actrița Angelina Jolie și-a făcut dublă mastectomie preventivă după ce a aflat că este purtătoarea unei mutații a unei anume gene (BRCA1), care-i crește riscul de cancer mamar cu 87% și de cancer ovarian cu 50%.
Dincolo de chestiunea operației în sine, care-n definitiv este o opțiune personală și nu ar trebui comentată, mi se pare uluitor faptul că medicina poate detecta gene de acest tip și poate estima riscurile unei persoane de a se îmbolnăvi de diferite tipuri de cancer. Ce alege să facă respectivul cu această informație, este numai problema lui. Nu știu câte astfel de gene există, câte mutații pot dezvolta, câte sunt detectabile și, chiar descoperite fiind, în câte cazuri se poate interveni preventiv. Nu se poate extirpa orice și oricum. Deci, uneori și dacă știm.... știm cam degeaba, măsurile care se pot lua nefiind multe.
Întrebarea (mea) este: ați face o astfel de analiză? Ați vrea să știți dinainte care sunt bolile de care riscați să vă îmbolnăviți? Să nu uităm că e vorba de niște maladii crunte, nu de gripe sau viroze. Și, cum spuneam, nu orice boală poate fi prevenită prin extirparea organelor corespunzătoare. În aceste condiții... ați vrea să știți?
Eu am reflectat nițel și mi-am dat seama că, în ceea ce mă privește, nu aș vrea să știu. Date fiind unele întâmplări de care-am avut parte, tind oarecum să cred că "ce ți-e scris, în frunte ți-e pus", cu alte cuvinte dacă ți-e dat să învingi boala, o vei învinge. Iar dacă nu.... toate tratamentele revoluționare disponibile n-o vor face. Știu cazuri și din prima categorie, și din a doua.
Eu am reflectat nițel și mi-am dat seama că, în ceea ce mă privește, nu aș vrea să știu. Date fiind unele întâmplări de care-am avut parte, tind oarecum să cred că "ce ți-e scris, în frunte ți-e pus", cu alte cuvinte dacă ți-e dat să învingi boala, o vei învinge. Iar dacă nu.... toate tratamentele revoluționare disponibile n-o vor face. Știu cazuri și din prima categorie, și din a doua.
Faptul că Angelina și-a extirpat sânii nu elimină riscul de cancer ovarian și am serioase îndoieli că-și va scoate și ovarele. De asemenea, ceea ce presa tinde să omită - pentru că știrea și-ar pierde considerabil din impactul dramatic și de ohmyGod - este că femeia și-a făcut și operație de reconstrucție mamară, deci bustul ei e mulțumesc bine, din punct de vedere estetic vorbind. Prin urmare.... știrea nu e șocantă decât din perspectiva faptului că putem afla de existența acestui tip de genă.
Reluând o idee de mai sus, eu n-aș alege să aflu. La ce bun? Și dacă aș afla că sunt purtătoarea unei mutații a genei respective, chirurgia profilactică tot n-ar intra în discuție. Ok, probabil mi-aș schimba stilul de viață, încercând să elimin factorii de risc, dar.... tot cu frica în sân se numește că aș trăi, tot aș pândi fiecare semn, tot aș tinde să exacerbez fiecare fleac de simptom, tot aș fi una-două pe capul medicului. Iar asta nu s-ar mai putea numi viață.
Voi cum vedeți lucrurile?
Postări
6 comentarii:
Cred ca si eu as prefera sa nu stiu. Pentru ca atunci cand stii ca ai un risc e ca si cum ti s-ar pune o eticheta: tu o sa mori de cancer. Si atunci ce faci? Scoti sanii, scoti ovarele, scoti tot? Si faci cancer la creier, pe care n-ai cum sa-l scoti :D
Nu as vrea sa traiesc permanent cu frica in san. Prefer sa am grija atat cat pot de sanatatea mea si sa fac controale regulate.
Dar poate as gandi altfel daca as avea, ca Angelina, o mama care a murit de cancer la san. Astfel de lucruri te schimba in moduri in care nu te astepti...
@Dana, da, exact așa văd și eu lucrurile.
Pe de altă parte, cum spui și tu - asemenea experiențe te schimbă profund. Trebuie să fie cumplit, ca femeie, să știi că ai 13% șanse să nu te îmbolnăvești de cancer mamar, respectiv 87% risc să te îmbolnăvești...
As vrea sa stiu si as face exact ce a facut si Angelina. Si daca ar exista risc de cancer ovarian, as scoate si ovarele.
Mi se pare cea mai inteleapta alegere, pe principiul: cea mai buna aparare e atacul!
Eu am fost pusa in fata faptulul implinit acum 3 ani: nodul la sanul drept, sanse mari de cancer mamar. N-am avut nimic, din fericire. Dar stiu cat de groaznice au fost zilele in care am trait in incertitudine. Nu cred ca as putea trai asa o viata intreaga. Prefer sa nu stiu. Sa-mi traiesc viata frumos, sa fac tot ce-mi sta in putinta sa fie bine, iar resul, cum mi-e scris.
@Carmen, ești curajoasă. Și pentru că ai vrea să afli, și pentru că ai avea tăria să acționezi radical. N-aș avea, cum am spus mai sus, tăria de a ieși la atac... dar aș apăra cetatea asediată din răsputeri.
@Ale, prin ce coșmar ai trecut, Doamne... :( Slavă Domnului că ești sănătoasă!
Nu curajul m-ar impinge la actiune, ci frica! Nu neaparat frica de moarte, poate mai degraba frica de-a nu detine controlul. Pentru ca in mintea mea, mica si pricajita, am de cele mai multe ori senzatia ca eu detin controlul, a ceea ce se petrece in corpul meu.
Aroganta, stiu! Insa chiar daca teoria mea nu e 100% corecta, sunt convinsa ca ceea ce fac eu, are influenta uriasa asupra starii de sanatate. Daca vorbim de mosteniri genetice, mai greu de controlat, insa iata, se poate actiona. Asa cum a facut Angelina Jolie.
Trimiteți un comentariu