"House of Cards" - întunecatele culise ale politicii la nivel înalt

Cu siguranță unul dintre hit-urile anului în materie de seriale și disponibil deocamdată numai online, "House of Cards" se axează pe intrigile și dedesubturile politicii din Washington D.C., mai exact de la Casa Albă și Capitoliu. Este, poate, mai puțin spectaculos și mai puțin exotic decât "Suits", de exemplu, între altele pentru că-i lipsește nota de glamour a acestuia din urmă; dar cu siguranță este la fel de captivant încă de la primele minute, când facem cunoștință cu Francis Underwood, liderul democrat al Camerei Reprezentanţilor din Congres. 

Serialul debutează cu un bobârnac pe care Francis Underwood, extraordinar interpretat de Kevin Spacey, îl încasează în plin: tocmai a aflat că, spre deosebire de ceea ce i se promisese, nu va fi  numit Secretar de Stat al proaspătului președinte - președinte pe care îl susținuse și-l ajutase să câștige alegerile. Ambițios și, aș estima eu, oarecum ranchiunos, Francis decide să se răzbune și începe prin a-l sabota pe cel care urma să ocupe mult râvnita funcție. O minte inventivă, un plan în esență simplu, dar foarte eficient și un fost jurnalist corupt - toate acestea sunt de ajuns pentru ca viitorul Secretar de Stat să cadă în dizgrație. Răzbunarea s-a săvârșit;  e timpul pentru noi planuri și obiective. 

Unele foarte îndrăznețe. Pentru a-și pune în practică ambiția - aceea de deveni vicepreședinte al Statelor Unite, urmând ca la viitoarele alegeri să candideze pentru fotoliul principal de la Casa Albă - Francis Underwood pune la cale o intrigă spectaculoasă și, în același timp, sinistră. Nu va ezita să se folosească de oricine, indiferent dacă persoana de care profită este bodyguard-ul lui, sau o tânără jurnalistă începătoare, sau colegi din Congres, sau președintele Statelor Unite, sau chiar propria lui soție. Pentru Francis Underwood nu există tabu-uri și nu s-au inventat lucrurile care nu se pot face, dacă acestea servesc scopului. Drept pentru care, în final nu se va da înapoi nici măcar de la crimă. 

Pe de altă parte, soția lui Francis - Claire, interpretată de Robin Wright (în formă excelentă, dacă mă întrebați pe mine) - este directoarea unei organizații filantropice. Fapt destul de paradoxal aș zice, dacă ținem cont că alege să-și concedieze secretara în vârstă de 60 de ani, deși știe că aceasta nu mai are nicio șansă pe piața muncii, numai ca să angajeze persoane mai tinere, mai energice și care ar da mai bine în ochii potențialilor donatori. Aceeași Claire nu ezită să-și saboteze soțul, dacă prin asta poate obține mai mulți bani pentru organizația ei. Cum s-ar spune, Francis și Claire se merită unul pe altul.  Sacul și peticul.

Nu pot să nu-mi exprim și o observație la nivel cromatic. Din acest punct de vedere, serialul e destul de întunecos. În casa cuplului Underwood nu pare să pătrundă aproape niciodată lumina zilei, de cele mai multe ori jaluzele fiind trase și veiozele răspândind o lumină difuză. Biroul lui Claire nu are ferestre, la Casa Albă singura încăpere puternic luminată e Biroul Oval. Repet, asta ca notă generală, pentru că excepțiile nu lipsesc. Dar mă gândesc dacă nu este încă un mod de a ne induce ideea că lumea politicii la nivel înalt este, de cele mai multe ori, una întunecată.

Primul sezon se încheie într-o notă de alb-negru pentru Francis. Partea albă este că, după nenumărate sfori și sforicele trase, oameni manipulați și folosiți și nelegiuri comise, și-a atins țelul: i s-a propus oficial funcția de vicepreședinte. În partea neagră, două reportere ambițioase au prins un capăt de fir și trag de el cu tenacitate.  Spre ghionionul lui Francis, e capătul bun al firului. 

Rămâne de văzut când și cum vor descâlci ghemul, ca să spun așa. Ceea ce se va întâmpla în sezonul viitor, care nu va apărea mai devreme de anul viitor. Răbdare! Stau prost la capitolul ăsta. Uite-o lecție pe care-aș putea s-o învăț de la Francis Underwood :D

În concluzie - dacă vă doriți să vedeți un serial interesant, complex și un actor realmente de geniu, vă recomand "House of Cards". Și, în aceeași notă, vă recomand și răbdare până la anul :D

PS: oare cât de realist o fi scenariul? Nu cred că vreau să știu :))