Am spus vreodată că nemții nu sunt absurzi? Să-mi dați două după ceafă dacă oi mai zice-o din nou. Am spus vreodată că nemții nu sunt capete pătrate? Sau că nu discriminează? În ambele cazuri se aplică rezoluția de mai sus. Aia cu datul după ceafă, that is.
Pentru că azi după-amiază m-am confruntat cu un caz de absurditate / cap pătrat / discriminare pe care, pardon de ceea ce-mi dau seama că e naivitate, nu l-aș fi crezut posibil.
Sooo, povestea e așa: am ajuns la concluzia că ne dorim un televizor mai mare și mai cu moț decât cel pe care deja-l avem. Un avans urmat de zece rate lunare, pe care practic nu le-am simți, e soluția ideală. Zis și făcut. După o oarecare informare telefonică, ne-am înființat la un magazin media, foarte asemănător cu Media Galaxy din România. Ne preia o bufniță relativ amabilă în primă fază, care începe să ne chestioneze. Mai bine-zis să mă chestioneze pe mine, contractul fiind preconizat pe numele meu.
- Un act de identitate și fluturașul de salariu, solicită bufnița, clăpăcind autoritar din taste.
Ia de-aici.
- Ce ocupație aveți?
Cu mare plăcere i-aș fi spus că sunt vânător profesionist de bufnițe. Mă rog.
- De când lucrați la actualul angajator?
Din februarie 2011, să trăiți.
Mai bate, mai pune două întrebări. Are o atitudine de parcă ar mânca lemne. Ok, feel free să-mi spuneți că sunt subiectivă, dar din momentul în care a văzut pașaportul românesc s-a comportat ca Aghiuță când dă de agheazmă. Într-un final, termină de clăpăcit și bufnițează că datele trebuie verificate, ceea ce va dura cam un sfert de oră, deci să ne facem de lucru între timp.
Ne-am făcut, eficient aș putea spune: am găsit două CD-uri - muzică orchestrală de Wagner, respectiv un concert de pian, o sonată și un studiu de Chopin, (în interpretarea lui Lang Lang), în ambele cazuri dirijorul fiind, hai că ați ghicit deja, Zubin Mehta ;)) A fost singura parte pozitivă a vizitei la magazin.
După un sfert de oră, când revenim, bufnița mă privește cu severitate din spatele ochelarilor.
- Trebuie să vă solicit un act prin care să dovediți faptul că domiciliați la adresa pe care ați indicat-o, plescăie ea.
Desigur, avem un astfel de act, se eliberează de la Primărie la fiecare schimbare de domiciliu. Dar cine știa că ne trebuie? Eu am mai avut două credite în Germania, la alte magazine, și niciodată nu s-a pus problema actului în discuție. Contractul de muncă și pașaportul au fost suficiente. Aveam contractul la mine, deși la telefon nu ni se spusese că ar trebui, și i-am explicat bufniței că în contract e trecută adresa. Elementar, Watson.
- Așteptați să întreb dacă se acceptă contractul ca dovadă a domiciliului.
Așteptăm, dar eu deja începeam să văd puchiței roșii. Comportamentul angajatei denota lipsă de considerație, chiar dacă din cioc se adresa politicos. Aha, exact "cioc" am zis. Doar e vorba de-o bufniță.
Previzibil, mai ouase ceva.
Previzibil, mai ouase ceva.
- Da, contractul de muncă se acceptă, dar trebuie să prezentați și permisul de muncă.
Am simțit că mi se rupe filmul.
- Doamnă, aveți în față contractul meu de muncă, încheiat pe perioadă nedeterminată. Un astfel de contract nu ar fi posibil dacă nu ar exista permis de muncă. Aveți cel mai recent fluturaș de salariu ȘI contractul de muncă, deci toate informațiile referitoare la solvabilitatea mea. De ce ar fi necesar și permisul?
- Pentru că sunteți cetățean român trebuie să dovediți că aveți drept de muncă, recită bufnița, nepercutând la faptul că nu aș putea avea contract nedeterminat dacă n-aș fi avut deja permis permanent.
Era deja ora 18:15, magazinul urmând să se închidă la ora 19. N-ar mai fi fost timp să vin acasă, să iau permisul și să terminăm de făcut hârțoagele până la încheierea programului. Dar chiar dacă ar fi fost timp, mi se tăiase orice chef. Thanks, but no thanks. Ne vom adresa la alte magazine, unde am avut deja experiențe foarte bune.
Serios, bufnița nu era pe-ale ei. Repet, nu mi s-a mai cerut nicăieri dovada domiciliului sau permisul de muncă. Sau nu, mint: a trebuit să duc actul cu domiciliul când mi-am făcut abonament la bibliotecă. În fine, hai că pe-asta aș mai fi înțeles-o, trebuie să știe de unde să mă ia la o adică. Dar permis de muncă? În momentul în care ai actele care demonstrează că lucrez legal? Serios, cât de stupid poate fi? Nu mă întrebi de contractul de muncă, actul care demonstrează cel mai clar faptul că sunt solvabilă, și mă întrebi de permis?
E atât de ridicol, încât nu pot decât să râd. Dar e un râs mai degrabă amar. Gena discriminării n-a dispărut, sau nu din toți nemții.
Sau poate am dat peste o bufniță tra-la-la, deși mi-e greu să cred.
Sau poate am dat peste o bufniță tra-la-la, deși mi-e greu să cred.
Postări
8 comentarii:
Ce frumos din partea ei. Pai, na, esti romanca, iar ea e desteapta si nu face greseli d-astea, nu se lasa pacalita de romani, ca stie ea cum sunt, a vazut la stiri :D
Discriminarea n-a disparut de niciunde, nu-ti face iluzii. Foarte bine ai facut ca ai plecat in alta parte, asemenea tratamente nu trebuie tolerate. Merita si o reclamatie, dar mai bine sa nu-ti chinui nervii.
Si, apropos, bufnitele sunt niste fiinte tare dragute, le jignesti ca le compari cu asemenea specimene.
Nu am fost niciodata personal discriminata, dar nu e timpul pierdut, zic :). Desi despre olandezi se spune ca-s deschisi cu privire la emigranti, asta e doar la general, in particular nu mai e chiar asa.
Oricum, foarte bine ca te-ai reorientat spre alt magazin, in fond e pierderea lor :).
Draga Greta, eu n-as lasa treaba asa. Ma revolta genul asta de "vigilenta". Nu ca ai intrebat, dar eu as trimite un email, si m-as plinge de discriminare, pentru ca a si mentionat bufnita nazi ceva de genul, nu? In plus, nu te-ai dus nici la primarie si nici in cautarea unui loc de munca, deci actele care in mod normal le cer le-ai avut. Nu stiu cit de sensibili sint nemtii cind aud "discriminare", dar macar sa-si ceara scuze daca tot te-au pierdut de client. Eu in situatii nedrepte nu pot sa tac, am adoptat sistemul olandez in schimb, senina si cu zimbetul pe buze, dar spun ce-am in gusa. Din curiozitate ... vorbim de Media Markt sau Saturn, cumva?
Cum a zis si Thea, nici eu n-am fost discriminata, chiar m-am gindit citeva momente, dar nu-mi aduc aminte.
Cum este noua achizitie? Banuiesc ca ati rezolvat elegant si normal in alta parte.
xoxo
@Dana =)) Adevărul e că am o înfățișare deosebit de dubioasă, magazinul ar fi fost în pericol cu mine :D Noroc de ea, că a fost vigilentă :D
Hmm, ai dreptate, am nedreptățit bufnițele. Și mi-am chinuit ceva imaginația, dar o pasăre mai sugestivă nici că mi-a venit în minte...
@Thea, la nivel general, nemții sunt foaaarte deschiși, toleranți și deloc discriminatori. Inclusiv din motivul ăsta s-au pripășit milioane de turci în Germania, turci care nu fac decât copii, altceva nimic :D Dar în particular, ehei.... cum zici și tu de olandezi, se schimbă calimera.
@Crista, nici eu n-am vrut deloc să las lucrurile în stadiul ăsta, dar soțul e mai pacifist decât mine și n-a vrut tărăboi. Tărăboi pe care l-aș fi făcut cu cea mai mare plăcere, mărturisesc :)) măcar să-mi scot pârleala.
De Media Markt e vorba.
Altminteri, n-am mai fost pe nicăieri sâmbătă, era târziu și eram apsați. Reluăm demersurile săptămâna asta.
>:D<
Ha ha, poate doar păsăroiul ăsta e mai urât, dar presupun că bufnițele au o privire mai potrivită cu ce îmi imaginez eu că avea tanti din magazin: http://themetapicture.com/run/
Eu cred că ne întâlnim cu discriminarea peste tot prin Europa, pentru că ni s-a dus vestea ca popor. O prietenă româncă din Amsterdam îmi zicea de curând că ar vrea să se mute în China, unde nu a auzit nimeni de români și ar fi privită ca oricare alt străin. Și subscriu la părerea Theei despre olandezi.
Da, neplacuta experienta, dar nu prea inteleg de ce generalizezi: "Am spus vreodată că nemții nu sunt absurzi? (....) Am spus vreodată că nemții nu sunt capete pătrate? Sau că nu discriminează?". Tot tu povestesti mai departe ca in alte magazine ai avut experiente pozitive, in aceeasi problema. Magazinele alea nu mai erau in Germania si angajatii cu care ai avut de-a face nu erau nemti?
Mi se pare tare aiurea sa ai zeci de experiente pozitive sau macar neutre, in niste ani de zile si o experienta negativa si tocmai experienta aia negativa sa conteze atat de mult, incat sa decretezi ca nemtii in totalitatea lor sunt absurzi, capete patrate si discrimineaza. Angajatii aia din magazine nu sunt experti in legislatia care priveste regimul strainilor in Germania, ei stiu doar ca daca tu pleci cu televizorul ala de niste sute sau poate mii de euro, dar nu mai platesti ratele, ca poate l-ai luat sa ti-l pui in sufrageria din Romania si nu mai au cum sa te gaseasca in Germania, ei vor fi controlati la sange, cum si in ce conditii au incheiat contractul. Crezi ca sunt putine cazurile de straini care au facut aici contracte in rate, au incarcat bunurile si au disparut ca magarul in ceata peste granita?
Experiente din astea ai in Romania la tot pasul, esti pus pe drumuri pentru orice rahat, ti se cer mereu alte documente, alte semnaturi, alte naiba stie ce, cererile sunt la fel de lipsite de logica. Acolo taci si inghiti si alergi de zeci de ori sa le aduci ce cer. Aici acuzi o natiune intreaga ca discrimineaza, ca sunt absurzi si capete patrate, pentru ca o angajata dintr-un magazin de electronice si superiorii ei au facut exces de zel, incercand sa se asigure cum au stiut mai bine. Si asta ti s-a intamplat o singura data, tu traind de niste ani buni in Germania. Cand ai inmatriculat masina de ce nu te-a discriminat nimeni si ai terminat toata povestea in nici jumatate de ora? Ca doar nemtii sunt absurzi, capete patrate si discrimineaza.
Scuza-mi tonul, te rog. Iti citesc blogul de mult timp si cu placere si nu ma asteptam de la tine la o astfel de concluzie in urma incidentului izolat pe care l-ai avut.
@Anonim, bună! Mai întâi, îți mulțumesc pentru că ești aici și pentru feedback :)
Trebuie să spun că, parțial, îmi însușesc critica ta. N-ar fi trebuit să generalizez și cu siguranță n-aș fi scris asta dacă aș fi relatat întâmplarea o zi-două mai târziu. Așa, povestind la cald, m-am lăsat puțin condusă de frustrarea de moment.
După cum am spus, îmi însușesc critica numai parțial. Aceasta din nouă motive:
1) Angajata a fost foarte amabilă până a solicitat un "Ausweis" și, în loc de cartea de identitate germană pe care probabil se aștepta s-o vadă, i s-a prezentat un pașaport românesc;
2) Cum am spus și în text, un contract de muncă nedeterminat nu ar putea exista în absența unui permis de muncă tot nedeterminat. Nici măcar o practică neplătită nu poți face fără permis de muncă. Simpla existență a contractului confirmă existența anterioară a permisului de muncă. A fost o solicitare absout nejustificată - și asta o spun nu doar eu, ci și alți cunoscuți nemți cărora le-am povestit și care-au cerut să le repet ce act voia tanti, au crezut că m-am exprimat eu greșit.... :D
Altminteri, nu a fost chiar un incident izolat, am mai trăit experiențe comparabile - în alte domenii. Nu foarte des, e drept, dar au mai fost. Nu le-am povestit pentru că mi se par, până la un punct, oarecum firești. În definitiv, nu sunt de-a lor (încă :D). Dar întâmplarea asta m-a agasat mai mult ca altele, probabil.
În ceea ce privește înmatricularea mașinii.... da, a mers totul strună. Însă mă întreb în ce măsură a fost asta pentru că eu aveam să le dau lor bani, nu invers cum ar fi în cazul creditului :)) Ok, poate exagerez, dar ai înțeles ideea :)
Încă o dată îți mulțumesc pentru feedback și te rog, chiar nu e nevoie de scuze :) Îmi prinde bine câte-un tras de mânecă din când în când :)
O zi frumoasă și pe curând, sper :)
PS: ca să nu mai spun cât de lipsit de logică e să ceri permisul de muncă și nu contractul: păi și dacă omul e șomer, tot poate avea foarte bine permis de muncă - dar nu e solvabil. În care caz, la ce-ți foloșeste permisul ăla?
Trimiteți un comentariu