Românii, aceste făpturi decente și pline de bun-simț

Nu am energie să scriu mult, da-mi stă-n gât dacă nu mă exprim pe subiect. 

Urâți sunt o bună parte dintre români. Urâți și scârboși.

Nu e ca și cum nu știam asta și de un an încoace mi se confirmă din ce în ce mai frecvent, căci pandemia a scos la iveală tot ce e mai urât în oameni și-am avut câteva surprize măricele în această privință. Acum însă e vorba de altceva. 

Astăzi a murit Prințul Philip, soțul Reginei Angliei. Peste două luni ar fi împlinit un veac de existență, era foarte slăbit și bolnav.
Pentru el probabil că e mai bine așa, fiindcă viața nu poate fi tocmai ușoară după ce ai suferit o intervenție chirurgicală pe cord deschis la vârsta de 99 de ani.

Pentru Regină, trebuie să fie inimaginabil. Erau căsătoriți de aproape 74 de ani, iar ea a spus nu o dată că soțul său îi este cel mai mare sprijin, ”ancora ei într-o lume agitată”. Chiar dacă finalul probabil că nu a fost surprinzător, cu siguranță este foarte greu de suportat de către femeia căreia i-a fost alături mai bine de șapte decenii. 

Previzibil, presa online abundă astăzi de articole pe tema Prințului și a vieții sale. Și - din păcate, la fel de previzibil - o mulțime de români au ales să-și bată joc. Deși nu aveau niciun motiv. Dar în mod evident li se pare că e nostim să ”faci mișto” de un om care-a murit. 

• ”Era tânăr și frumos, un adevărat chiparos”.

• ”Avea toată viața înainte, haha”.
  (pe asta au repetat-o, fără exagerare, sute de indivizi. SUTE. Doi Trei dintre ei erau în lista mea de friends pe Facebook. Nu mai sunt. Nu-mi doresc asemenea persoane în preajmă, nici măcar virtual).
  

• ”Sunt consternat. Să-i dea Dumniezo sănătate”.

• ”Are de unde alege Elisabeta. Iliescu trăiește încă”.

• ”Dead man walking”.

• ”Asta e! Nu au mai plătit curentul si a fost musai sa îl scoată din congelator! Protocolul regal nu te lasa nici sa mori când vrei tu”.

• ”Regina ar face bine să-şi refacă viața! Păcat ..ca în vremurile astea să rămână singură , ...indiferent cât de grea este pierderea”.
   
• ”La 99 de ani e aproape cu felicitări și mulțumim pentru prezență”.
   
• ”Era mort demult, dar l-au mai ținut în geam ca să-i ia pensia”.

Am selectat doar câteva (sunt mii de astfel de comentarii, pe paginile diferitelor publicații; mii!) și le-am redat exact așa cum au fost scrise. Atât au fost în stare aceste creaturi, că nu prea-i pot numi ”oameni”. Evident, tot ei s-au ofuscat când au fost apostrofați pentru nesimțire, invocând lipsa simțului umorului.

Atât fac, atât pot, atât sunt.

PS: din categoria ”put your money where your mouth is”: de exemplu, mie nu-mi place Mihai Șora, din motive despre care am scris mai demult, aici. Ei bine, pot afirma cu toată siguranța că, atunci când îi va veni vremea să plece, nu mă va auzi sau citi nimeni făcând bancuri pe seama morții lui. Nu mi-aș permite pentru nimic în lume așa ceva.

Pentru că-n fața morții nu mai este loc decât pentru tăcere. Despre asta e vorba, de fapt.