Mostre din viața în Germania (XIII)

Off topic: știți care-a fost marea mea realizare pe ziua de astăzi? Că nu i-am strâns de gât și nici nu le-am urat să le crească broaște pe limbă incompetenților de la IT Helpdesk, care au stat 5 (cinci) ore prin Team Viewer să încerce să rezolve o problemă pe care o am din octombrie (și pe care tot de atunci trudesc să o soluționeze, printr-o singură metodă: dezinstalare și reinstalare a pachetului Office). Nu, n-au reușit nici azi. La capătul a cinci ore duse pe plută, i-am întrebat: totuși, măcar au idee care-ar putea fi cauza? ”It is complicated to explain”, au grăit ei misterios. Păi da, cred și eu că e complicated, din moment ce de două luni juma' aplicați aceeași soluție, care n-a funcționat niciodată.
(Concluzia fiind că provizoriu voi folosi alt laptop, în timp ce ei vor trudi la al meu. Pe care-am zis că-l vreau înapoi, fiindcă e o sculă foarte bună, dincolo de problema de soft la care se strofoacă prea-competenții ăștia de zece săptămâni).

Așa, acum on topic. Voiam de fapt să bombănesc nițel legat de țara mea adoptivă - pe care, după cum știți, o iubesc, dar care uneori merită și un pic de tough love.

Transportul public e din ce în ce mai problematic. Signalstörung, Betriebsstörung, Weichenstörung, Stellwerkstörung (Störung însemnând ”deranjament”) și, aș mai adăuga eu, Chef-De-Muncă Störung 😒. Persoane neautorizate pe linia ferată. Intervenții ale Poliției sau ale ambulanței. Motive, motive, motive. Metrourile întârzie aproape în fiecare zi, a devenit aproape un fenomen să ajungi la timp unde ai nevoie. Încerc să nu mă mai enervez, dar asta se dovedește dificil când stai pe peron în vântul rece din nord fără să ai idee când vine trenul. Și la cât costă abonamentul lunar, nu mă aflu într-o dispoziție tocmai îngăduitoare când se întâmplă de-astea (adică tot mai des).

Medicina preventivă a devenit o glumă. Și nu una bună. Practic, nu ești deloc încurajat să te cauți preventiv de diverse, deși asta ar putea scuti cheltuieli de zeci, sute de mii de euro casei de asigurări (de beneficiile personale ale pacientului nici nu mai discut).
Două exemple recente, ale lui yours truly:
- ecografie mamară. Având în vedere antecedentele mele medicale de-a dreptul mirobolante, precum și faptul că nu am copii, se recomandă să mă caut cu regularitate prin cele zone. Mi-au spus-o toți medicii, sunteți tânără, totuși având-în-vedere-că-e-mai-prudent-să, bun.
Eh, ce să vezi. Casa de asigurări (la care cotizez sute de euro lunar, pe lângă alte sute de la angajator, desigur) nu e de aceeași părere. Dacă doresc o ecografie, costă 79 de euro. Asta deși se încadrează la ”prevenția cancerului”, adică așa e definită.
Mamografia e un pic mai scumpă - 110 euro, parcă - și până la 50 de ani nici aia nu e decontată.
De parcă n-ar fi în interesul lor ca femeile să meargă la controale, economisindu-se astfel sume colosale care se plătesc pe tratamente și intervenții.
- periaj dentar profesional. Până acum câțiva ani, era parțial decontat de asigurări: din 100 de euro, îți dădeau înapoi 40. Trimiteai un Email, atașai chitanța în PDF și-n 2 zile aveai banii în cont. Ba primeai și un mail standard de mulțumire că ai grijă de dantură, din ce-mi aduc aminte. Fain, frumos, te stimula să te duci cu regularitate.
Numai că între timp, a zburat puiul cu ața. Nu se mai decontează nimic. Pentru că... d-aia.

Discriminarea între asigurarea privată și cea obligatorie de stat este tot mai evidentă. Un exemplu: dai telefon pentru o programare la specialist și o roboțică te îndrumă să apeși tasta 1 dacă ești asigurat privat și 2 dacă ai asigurare obligatorie.
Mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce se-ntâmplă dacă apeși tasta 2.
Exact, convorbirea se întrerupe. Din întâmplare, desigur 🙄.

Mi se pare deopotrivă dezamăgitor și îngrijorător. Da, dacă ajungi în spital, au foarte mare grijă de tine și nu se dau în lături de la nimic pentru a te ajuta; însă dacă nu ești internat, nu mai par deloc interesați să te sprijine să-ți îngrijești sănătatea.