Se-ncheie un an nu tocmai ușor

Prea multe de spus nu cred că vor fi despre 2022. A fost un an a cărui apropiată încheiere nu o regret. Pentru mine a fost dominat în bună parte de stres; despre unele apăsări și griji am ales să nu scriu, despre altele am scris pe scurt și, în ansamblu, a fost un an trăit cu teamă în suflet.

Îi sunt imens de recunoscătoare lui 2022 pentru că omul meu este bine. Nimic altceva nu e mai important în ceea ce mă privește. Îmi place să cred că anul acesta am învățat să prețuiesc mai bine micile bucurii.

A fost un an ciudat. Parcă multe nu s-au legat, n-au ieșit, nu s-au potrivit, personal nu prea m-am putut bucura de nimic. Desigur, dacă ne uităm la ce se întâmplă în străinătate, la tragediile din Ucraina și Iran, îmi spun că e ok așa cum e și suntem norocoși așa cum suntem. 

În plan profesional, pot spune că am crescut; am fost plecată în interes de serviciu în Elveția, Belgia și Olanda, am feedback foarte bun de la clienți și de la șefime și am speranțe că în 2023 se vor concretiza mai multe lucruri.

Am călătorit aproape trei săptămâni în Italia, împlinindu-mi vechea dorință de-a vedea Sicilia, Napoli, Coasta Amalfi, insula Capri și Milano.

Pe blog am scris puțin, lamentabil de puțin. Adevărul e că de foarte multe ori nu m-am simțit în stare; tensiunea în care am trăit mare parte din an mă făcea să nu mai am resurse decât pentru a-mi face treaba la serviciu.
Am citit și mai puțin. Cam tot din aceleași motive. Intelectual vorbind, simt că am stagnat.

Pe Zubin nu l-am mai revăzut. Avuseserăm bilete la concertul aniversar al lui Daniel Barenboim de pe 15 noiembrie; și cu câtă nerăbdare îl așteptaserăm... Dar Barenboim a contramandat cu 3 săptămâni înainte, anulându-și de fapt absolut toate angajamentele, din cauza unei afecțiuni neurologice. Concertul fiind în onoarea lui, evident că nu a mai putut avea loc.
Sper să-l mai regăsesc pe Zubin la pupitru. Anul viitor împlinește 87 de ani. L-am văzut în 15 concerte până acum, ceea ce mă încadrează în categoria admiratorilor extrem de norocoși, dar nădăjduiesc să-l mai văd. Cumva, nu știu... am o nostalgie în suflet. Mi-e dor de el, pur și simplu 🙂.
În noiembrie s-au împlinit zece ani de când l-am redescoperit; și câtă bucurie mi-a adus în acest deceniu, de ce experiențe memorabile am avut parte, ce trăiri și emoții mi-a dăruit prin muzica lui, cât mi-a ținut și de bucurie și de amar, cât mi-a îmbogățit sufletul.... Sunt foarte norocoasă și-n același timp, îmi doresc să-l revăd din nou... și din nou... și din nou 🙂.

Sper ca 2023 să fie bun cu noi. Să fim bine și să avem multe motive de-a ne bucura. Să vin cu sufletul plin de bucurie și să vă povestesc ce mi s-a întâmplat frumos.
Și să aducă pacea.